septembrie 28, 2015

Trilogia „La bloc”-Partea a doua

Apaaa, apaa, apa…

nu cea din piesa loredaNEI…

NICI DE PE MARTE…

apa De la mine din apartament!

Pentru cine a uitat, la fel ca mine, geografia tarii si nu mai stie exact pe unde trec afluentii Dambovitei, va spun eu! Pe la mine prin apartament! Si unii raman aici, nu se duc mai departe, ca ii bea subsemnata! Cel putin asa crede administratora blocului care m-a pus luna trecuta sa platesc apa ca si cum mi-as fi construit hidrocentrala in baie!

La mine in bloc s-a facut separare la apa, adica fiecarui locatar i s-au montat doua contoare care masoara consumul de H2O. Asa ca lunar fiecare trebuie sa citeasca propriul consum si sa comunice cifra la administratie la parter. Cine nu face asta intr-o luna plateste ceea ce se cheama pauşal. Adica o suma aproximativa stabilita de administrator, in functie si de consumul din lunile trecute. Cam cata apa crede el/ ea ca ai utilizat tu in functie de niste calcule de bun-simt, ‎nu cam cat viseaza noaptea.

septembrie 23, 2015

Trilogia „La Bloc”-Partea intai

Vecine, draga vecine, scoate capul pe fereastra, vorba cantecului! Si…arunca-te!

Imi spunea un prieten acum cateva zile, exasperat de nu mai stiu ce in viata ca: “bine ca esti tu scriitoare, ca tie si daca iti miroase a c**** compui ceva despre asta si te-ai scos!” Un altul imi zicea ca i se pare misto ca eu, cand ma uit la un copac, vad o poveste, pe cand el vede doar frunze! Ce sa zic…Talentul asta de a fi capabil sa impopotzonezi viata in cuvinte “mumoase” e foarte util cand imi pun sare in loc de zahar in cafea! Sau, apropos de copaci, cand ma asez langa un stejar cu scopul de a comunica un pic cu natura si imi dau seama apoi ca arborele vietii e plin de furnici! Priceperea asta e utila si cand ma trezesc ca femeia de serviciu de la sala unde merg sa inot mi-a luat, in timp ce faceam dus, prosoapele lasate pe bancuta, crezand ca sunt uitate! Fara sa vada ca, evident, in prosoape era cheia de la dulapiorul unde aveam toate cele! Ce sa zic!De fapt, nu mai zic nimic, ca apropos de povesti, ati citit si voi “La Scaldat”!

septembrie 18, 2015

Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din Mexic!

Si nici cu cea de la Ambasada Mexicului, pam pam!

Ca tot se spune despre Mexic ca e o tara violenta, eu una mi-am luat de la experienta mexicana niste suturi in fund de-am zis “ay, caramba!” Unele menite sa ma trezeasca din anumite puncte de vedere !

M-am dus acolo speriata de tot ce spune internetul despre impuscaturile si violentele de pe strazi! Dar, ce sa vezi, singurul moment in care am simtit ca-mi zboara in mod violent creierii a fost cand am pus un polonic intreg din cel mai picant sos peste un taco! In tara Gaviotei am fost gata sa imi actualizez cunostintele despre telenovele, ca nu am mai vazut una din adolescenta! Cat colo am dat peste mexicani care il citisera pe Eliade, care vorbeau limbi dubioase ca sarba sau…romana si care mi-ar fi povestit incontinuu despre istoria Americii Latine. Asta daca eu nu le-as fi cerut o telecomanda sa vad, ca tot mexicanu’, pardon, ca tot romanu’, o telenovela ca la mama acasa! O telenovela la mama ei acasa voiam sa zic, ups! Si, evident, m-am dus in Mexic asteptand sa dau nas in nas sau bot in bot si cu vreun Jose Armando, calare pe unul din caii lui murgi (n-am zis albi, sunt o femeie cu picioarele pe pamant, dupa cum se vede) de la “hacienda” sa care aprovizioneaza jumatate din Mexic cu porumb si….SI ATAT! Continuarea cand am sa scriu eu insami scenariul unei telenovele.

august 6, 2015

Despre mine….

Acum trei ani de zile mi-am pierdut aproape de tot vederea! Aveam o pata alba-gri pe ochi, in centru, si vedeam doar periferic, nu si central. Distingeam forme, culori, miscare, dar nu recunosteam fetele oamenilor. Stiam cu cine vorbesc dupa voce, silueta, mers – si interesant era ca nu greseam. Cand deschideam o carte, daca pricepeam primele si ultimele doua litere dintr-un cuvant mai lung, stiam cuvantul. Pentru ca e adevarat ce incearca sa ne arate joculetele tampitele de pe Facebook: creierul face legaturi interesante. Desi nu e la fel de ok sa experimentezi pe propia ta piele chestia asta. Asa cum nu e prea simpatic nici sa iti dai seama ca atunci cand vezi foarte prost sau deloc, auzi mai bine. Sau simti altfel atingerile. Eu am observat asta dupa vreo 3 zile, deci, din pacate sau din fericire, suntem programati sa ne adaptam repede la orice.

Uncategorized