Pentru mine, Mexicul are cu ce! (1)
Are personalitate, culoare si cojones! Si multe altele!
Nu! Mexicanii nu poarta peste tot sombrero si nici nu isi fac majoritatea mustata in furculita – asta ca sa raspund unor intrebari din Romania! Desi eu chiar am cunoscut si oameni care arata asa! Si nu, nu se uita toti la telenovele, desi multi le traiesc! Si nici nu iti flutura pe sub nas la fiecare colt de strada cate un mariachi, desi sincer eu una mi-as fi dorit sa o faca!
De fapt, pentru mine, toata povestea mexicana incepe si se termina cu “nu, nu e ca in povestile despre Mexic”. Nu ca in cele de pe forumuri, din ghiduri de calatorie, de pe TripAdvisor. Pentru mine, Mexicul a fost mai mult un sentiment! Unul intens, adevarat, nu intotdeauna pozitiv, dar cu siguranta memorabil.
Daca ar fi insa sa fac un TOP 10 al adevaratelor (dupa mine) povesti care fac Mexicul…Mexic si iti trezesc tot felul de senzatii si trairi-pozitive sau negative, dar intotdeauna puternice, ar fi asa:
ETERNA SI FASCINANTA POVESTE A BUCATARIEI MEXICANE
Bai, hermano, mancarea mexicana e ceva….dar CEVA! In primul rand eu cred ca niciun restaurant tipic mexican din orice alta parte din lume nu ii face cinste! Iar daca cineva care a varat odata un taco in ketchup picant crede ca a mancat ca un mexican, gresteste amarnic! Modul in care mexicanii pun branza in ciorba si in orice, modul in care coloreaza porumbul – pe cel albastru intr-un fel de verde si pe cel alb in roz, modul in care pun sosurile lor grena sau mov sau verzi pe un fel de shawormica-cu-gust-mult-mai-bun-ca-shaworma, toate acestea nu se compara cu nimic! Poate doar cu modul in care prajesc o anumita specie de cactus sau fac un ardei de tip Chile sa fie dulce odata gatit! La ei fructele au gust, condimentele sunt foarte multe si au savoare adevarata si ingredientele sunt nenumarate! Sigur ca daca in Mexic te multumesti cu o quesadilla amarata (un fel de clatita cu branza si carne), nu o sa descoperi toate astea! Dar daca te avanti la supa lor traditionala pozole (verde sau rosie) de exemplu, nu stii ce gasesti de cate ori bagi lingura, dar sigur o sa iti placa!
Eu ma pregateam sa mananc picant in Mexic, dar asta cred ca a fost ultima chestie care m-a frapat la bucataria lor! Da, multe lucruri sunt picante – inclusiv unele prajituri, dar inainte de asta felurile de mancare au o textura, o culoare, un aspect, o aroma sau un “acel ceva” care te face sa vrei sa iesi la pensie si sa iti petreci timpul mancand toata viata!
POVESTEA CULORILOR MEXICANE
Daca va spun ca cerul in Mexic pare mai aproape si e de un albastru foarte…mexican, o sa ziceti ca-s poeta si…da, sunt!
Dar daca va spun ca mexicanii au o relatie cel putin interesanta cu toate culorile, trebuie sa ma credeti pe cuvant! In primul rand, cum probabil s-a inteles mai sus, la ei mancarea are tot felul de culori care in Europa pe multi i-ar face sa ridice o sprancena! Poti manca o supa grena, un mic dejun roz sau vernil, o cina mov sau bej sau kaki si asa mai departe! In acelasi timp, casele lor sunt vopsite, interior sau exterior, in tonalitati de albastru, portocaliu, verde si asa mai departe. Costumele lor traditionale sunt la fel de colorate si, in general, ai crede ca tot Mexicul e o explozie de veselie si culoare. Si aici vine partea interesanta, pentru mine cel putin. Parca satui de atata culoare, mexicanii se imbraca mai toti in gri, in negru, cenusiu si in general in tot felul de nuante sumbre. Si asta vara, la temperaturi de peste 30 de grade, cand romancele nu stiu cum sa se mai dezbrace in rochite colorate si mexicancele parca nu stiu ce sa isi mai puna pe ele mai lung si mai intunecat.
POVESTEA DE VISE RELE, DAR GUSTOASE, A INSECTELOR PRAJITE
Greieri pane, oua de furnici cu sos, viermisori prajiti si asa mai departe. Miam, miam, asa-i ca v-am facut pofta sa…tineti post sau dieta? Mie una mi-a luat 15 minute dupa ceas pana sa ascund vietatile astea gatite in clatita unui taco si sa le mananc cu ochii inchisi si gandul la o portie de sarmale! Mi-ar fi luat mai mult, dar prietenii mexicani get-beget terminau toata mancarea de pe masa si eu nu luasem cina. Nu mai e nevoie sa zic ca, daca, in timp ce rontaiam, ma convingeam suficient de tare ca mananc altceva, chiar mi se pareau foarte gustoase! Pentru ca erau! Tocmai de asta cand am baut mezcal-bautura lor traditionala si mi s-a servit cu lamaie si „sare de viermisori” am zis „Hai noroc si la mai mare!” Macar in sare viermisorii erau maruntiti si nu se vedeau!
Acum sa nu credeti ca insectele se mananca la orice colt de strada in Mexic! Sunt un fel de delicatese, dar orice mexican care se respecta incearca macar o data o insecta! Nu fac insa parte din mancarea traditionala, nu se vand peste tot, dar sunt, din punctul meu de vedere, cu mult sos si invelite in tacos sa nu se vada, o poveste demna de trait in Mexic.
POVESTEA PE CARE FIECARE “PATIO” SAU CURTE INTERIOARA O SPUNE
In Mexic vechile “haciendas”, adica mosii mari, cu gradini colorate si cladiri coloniale impunatoare sunt in paragina. In locul lor spun povesti curtile interioare ale multor locuinte, spitale, hoteluri sau muzee. Daca era un loc unde ma simteam cu adevarat bine in Mexic era o curte interioara. Acolo vezi mai multa vegetatie decat pe alte zece strazi la un loc si acolo iti auzi gandurile. Sau, dupa caz, daca esti norocos ca mine, pe nenea mexicanu’ cu bormasina care repara nu stiu ce fix in curtea interioara a casei unde te-ai cazat tu in Ciudad de Mexico. Dar asta e…alta poveste!
POVESTEA “LUPTELOR LIBERE” LA CARE TU NU TE POTI UITA, DAR BEBELUSII DA
Foarte multi mexicani se duc, cel putin o data pe saptamana, unii chiar de doua ori, la ceea ce se numeste “luchas libres” , adica lupte libere. Intr-o arena, barbati dezbracati si mascati (mai rar femei) se bat pana iti suna tie apa in cap.
Chiar daca majoritatea meciurilor sunt aranjate, bubuielile si pocniturile si buf-urile si poc-urile par reale. Cel mai probabil nu sunt, dar par! Si oricum sa nu indraznesti sa ii spui unui mexican ca nu-s pe bune! Pentru ca, desi stie si el asta, se va uita la tine de parca ai fi dezvaluit copiilor din intreaga lume cum sta treaba cu Mos Craciun! Pentru ca cei care merg frecvent la astfel de evenimente traiesc ce se intampla acolo! Urla si se dezlantuie mai tare ca luptatorii! Si da, ii indeamna si pe copiii lor sa faca la fel. Cei mai multi copii (multi rau) au pana in 5 ani, dar am vazut destui si pana intr-un an sau doi. Asta la 11 seara. Pentru ca, nu-i asa, atunci nu sunt desene animate la televizor si ar fi pacat sa se plictiseasca de mici!
Va urma
No Comments