Trilogia „La Bloc”-Partea intai
Vecine, draga vecine, scoate capul pe fereastra, vorba cantecului! Si…arunca-te!
Imi spunea un prieten acum cateva zile, exasperat de nu mai stiu ce in viata ca: “bine ca esti tu scriitoare, ca tie si daca iti miroase a c**** compui ceva despre asta si te-ai scos!” Un altul imi zicea ca i se pare misto ca eu, cand ma uit la un copac, vad o poveste, pe cand el vede doar frunze! Ce sa zic…Talentul asta de a fi capabil sa impopotzonezi viata in cuvinte “mumoase” e foarte util cand imi pun sare in loc de zahar in cafea! Sau, apropos de copaci, cand ma asez langa un stejar cu scopul de a comunica un pic cu natura si imi dau seama apoi ca arborele vietii e plin de furnici! Priceperea asta e utila si cand ma trezesc ca femeia de serviciu de la sala unde merg sa inot mi-a luat, in timp ce faceam dus, prosoapele lasate pe bancuta, crezand ca sunt uitate! Fara sa vada ca, evident, in prosoape era cheia de la dulapiorul unde aveam toate cele! Ce sa zic!De fapt, nu mai zic nimic, ca apropos de povesti, ati citit si voi “La Scaldat”!
Bai, dar oricat de “inspirational” ar fi fiecare rahatel al vietii pentru un suflet poetic (sic!), cand am sa inchiriez apartamentul unde stau acum si ma voi muta, sper sa nu mai dau peste surse de inspiratie pentru carti pe care le-as intitula “Cum sa iti gasesti pustnicul din tine? Muta-te la bloc!” Cu riscul de a fi nevoita sa scormonesc dupa alte izvoare de…inspiratiune poetica (iarasi sic!), acasa vreau zen, nu motive de scris nevrotic!
Primul rezon pentru care imi vine zilnic sa fug mancand pamantul de aici e ca apartamentul de deasupra e de ceva vreme bantuit! Banuit de prosti! De-a lungul timpului, deasupra mea (si nu, nu e nimic kinky in exprimare, din pacate) au stat asa: tampitul numarul unu, tampita numarul doi, tampitul numarul 3! Sunt prea dura in exprimare? Pai ia sa vi-i descriu si daca va plac, ii trimit deasupra voastra! (si nu, nici aici nu sunt plastica)
Tampitul numarul 1 era genul de vecin vesnic depresiv, ofticos si caruia ii pute totul in jur! Genul care nu saluta in lift, se zvoneste despre el ca traieste intr-o mizerie crunta si despre care barfitoarele de pe scara nu au aflat cu ce se ocupa. Pana aici toate bune si frumoase, ca doar se stie ca depresivii tac, iar la bloc tacerea e de aur! Numai ca al meu tacea, dar ii canta muzica! Zi de vara pana-n seara si apoi de seara pana dimineata la el rasuna o singura melodie: ” Un’te duci tu mielule?” Bai, nu glumesc! Si, de fapt, am zis ca tacea? Am mintit! Uneori acompania muzica el cu niste triluri tanguitoare de “uuuuuu’ te duuuuci tuu, mielule” de urlam eu de nebuna prin casa: “La dracu’! La dracu’ se duce si daca nu taci odata poate ii zic sa te ia si pe tine cu el!” Probabil ca m-a auzit sau ceva de genul , pentru ca intr-o seara n-a mai pus hitul sau numarul unu, ci o slujba religioasa la boxe! Iar nu glumesc! Sunt o persoana credincioasa si eu, dar mai cred si ca daca pui slujbe la ora 1 noaptea sa auda toti vecinii, ar trebui in timpul zilei sa iti citeaca un popa sa te linisteasca.
Tampita numarul 2 a venit apoi in apartament, din fericire pentru putin timp! Asta nu canta, facea doar vocalize! Nu din astea normale, si nici la ore normale, doar un “ăuuuuuuuuuuuuă” si un “îaaaaaaaaaaaaaî” in baie, bucatarie sau dormitor la toate orele posibile si imposibile! Bai, nu stiu ce facea, nu stiu de ce facea asa, bine ca a disparut repede!
Si uite asa a venit in viata mea si nu mai pleaca Tampitul numarul 3! Asta e de departe taticul primilor doi! De-a lungul timpului am impanzit Facebook-ul despre el si nervii pe care mi-I face, CA NU MAI POT! Desi nu e vreun sexy-balamuc, ci doar balamuc si atat vin gagicile la el ca mustele la miere! Sau ca mustele la altceva, ca mai e o vorba romaneasca, dar mi-e rusine sa o spun ca m-a intrebat mama ce blog am. Si urla alea de scoala tot blocul, de nu m-as mira ca intr-o zi sa il astepte pe sexos la lift vreo baba vecina cu o foarfeca de taiat crengi, ghiciti pentru ce? Bai, nu-s absurda si nici nebuna! Pana aici inteleg bine merci si zic bravo, tata, macar nu dorm pentru o cauza nobila! Dar cand incepe sexosul sa le injure pe cate unele ca nu-i convine ceva, bai, vorba francezului, se foutu butonul si m-apuca dracii! Si nu ridicati o spranceana si ma faceti babeta, ca peretii mei de carton ma ajuta sa fac diferenta intre limbajul obraznic-cu-folos si injuraturile de bou-nefolositor-la-casa-omului. Asta chiar le injura pe bune-inainte sau dupa sex si la una s-a intamplat chiar in timpul si la ora 4 dimineata se aude prea bine ca nu o face la modul kinky ca sa infierbante atmosfera! O face la modul serios, ca e bou! Tot de bou, cand nu are gagici, are muzica tare la doua dimineata, are meciuri la boxe la miezul noptii, aspirator la 1 a.m si o data chiar o bormasina la sase jumatate dimineata! Sambata, bai!
Sa mai spun ca atunci cand m-am dus la el la usa sa il fac sa taca, el a inceput sa mi se planga de femeile din viata lui si m-a bantuit o saptamana sa ma invite la un ceai sau un Lambrusco? A facut si rost de numarul meu de telefon, ca sa nu ma scoata din minti doar prin pereti, ci si prin GSM! Dupa, cand s-a prins ca il tot refuz, dar am inceput sa folosesc numarul sa ii dau mesaje de cate ori ma deranja tot el m-a blocat pe mine!Mirific!
Va urma….
4 Comments
Viata incearca sa ne spuna tot timpul cate ceva, dar suntem prea ocupati ca sa ne dam seama. Cateodata ne da ceva nasol, ca sa ne dam seama de cat bine suntem inconjurati, cateodata ne da sare ca sa renuntam la cafea, cateodata ne da cu buchetul in cap ca sa ne dam seama ca nu putem sa traim o viata intreaga de unii singuri. Si cateodata ne da… Lambrusco! Poate ca viata iti spune sa te muti, poate ca a incercat sa-ti spuna asta si printr-un cuib de pasarele amplasat strategic deasupra ferestrei tale. Tu nu, Batman! Si cum tot raul vine de deasupra, ti-a umplut existenta cu tampiti. Nu-ti place mielul? Nu-I nimic, viata ti-l baga pe urechi cu forta, Nu-ti place fotbalul? hehe, azi e Steaua-Dinamo. Ce nu-ti mai place? Daca inca nu ai idee ce urasti cel mai tare, stai linistita, vine de deasupra. Si o sa vina! Si acum, pe bune, ce vina au ei, tampitii, ca tu stai si tragi cu urechea la ce fac ei? Babele de obicei se uita pe vizor… tu nu, Batman! tragi cu urechea. nah! asa iti trebuie!
As putea sa iti inchiriez o camera. Scapi de tampitii de deasupra, dar ajungi sa traiesti cu ei in apartament! Si sa vezi atunci kinky!
Mwahahahahahaa
Un altul e onorat sa faca parte din povestea ta 🙂
Si acum, inainte de culcare, imi spui si o poveste cu taxiuri? Te roooog! 🙂
haha, in afara de faza „optimista” cu „ce urasti cel mai tare vine de deasupra” si de parerea gresita ca eu as trage cu urechea(lol, cel mult le-as trage una peste botomag sa taca) m-a amuzat comentariul tau:)))thanks; acum daca viata tot imi face semn sa ma mut, astept sa imi mai faca unul sa-mi arate de unde gasesc mai repede bani de avans pt un apartament mai linistit:))) si gata:)))
ei, trasul cu urechea era tot caterinca. Si eu stau la bloc, si eu am pereti relativ subtiri, stiu cum e 🙂 Si eu auzeam tot felul de treburi, pana am schimbat camera. Tot ce mai aud din cand in cand este vajaitul vantului, dar pentru asta trebuie sa fie furtuna.
Fireste ca te-a amuzat, doar de asta l-am scris. M-a facut sa ma simt bine si sa rad, ti-am intors favoarea, ca sa zic asa :))
Ce semn? Astepti sa-ti deseneze o harta catre comoara piratilor? :))
Apartament mai linistit ca al meu nu exista 🙂 Te invit la o vizionare… cand strangi avansul :))
Bai, nu mai scriu ca mor de ras de unul singur :)))))
ha…ha…ha-iosule…ce sa zic…e bina ca razi si tu..de tine:D